Luca 11:33-54
O inimă și o conștiință curate sunt mult mai importante decât mâinile curate. Ceea ce se întâmplă în inima și gândurile tale contează cu adevărat. Ochii tăi sunt cheia – sunt poarta către viața interioară. De aceea contează atât de mult ceea ce privești. Ai lăsat lucrurile să intre în viața ta interioară prin ochi. Ochii tăi reflectă, de asemenea, ceea ce se întâmplă în inima ta. Isus te cheamă să îți umpli ființa interioară cu lumină: ‘Ochiul tău este o lampă, care îți luminează tot corpul. Dacă trăiești cu ochii mari în minune și credință, corpul tău se umple de lumină. Dacă trăiești cu ochii strabizi în lăcomie și neîncredere, corpul tău este o pivniță umedă. Ține ochii deschiși, lampa aprinsă, astfel încât să nu devii mucegăit și tulbure. Păstrează-ți viața la fel de luminată ca și camera ta cea mai luminoasă”(vv.34–36).
Isus te cheamă la o relație intimă și iubitoare cu Dumnezeu – în acel loc secret, inima, unde are loc adevăratul contact cu Dumnezeu. El te cheamă să fii curat în interior, nu doar în exterior (v.39). Nu este bine să apari curat în exterior dacă înăuntrul tău ești plin de „lăcomie și răutate” (v.39). Punctul central al vieții interioare, potrivit lui Isus, este săracul: „ Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate. (v.41). Dărnicia, curăță inima. Isus continuă spunând că dăruirea exterioară în sine nu este suficientă dacă neglijezi „dreptatea și dragostea de Dumnezeu” (v.42).
Așa cum scrie părintele Raniero Cantalamessa, „Ar fi o greșeală să credem că insistența asupra vieții interioare ar putea dăuna angajamentului nostru energetic față de împărăție și față de dreptate. Departe de a diminua importanța acțiunii pentru Dumnezeu, viața interioară își pune temelia și o menține. ” [1]
Isus îi avertizează pe acești lideri religioși despre atitudini greșite ale inimii în care putem cădea atât de ușor. Aceste cuvinte sunt o provocare pentru cei implicați în orice fel de conducere. Isus avertizează împotriva:
- Importanței de sine
„ umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi” (v.43).
2. Dragostei de recunoaștere
„ plecăciuni prin pieţe!” (v.43).
3. Ipocriziei
Există pericolul de a învăța un standard pe care noi înșine nu reușim să-l respectăm: „ Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. (v.46).
Lui Isus nu i-a fost frică să se confrunte cu oamenii, despre viața lor interioară. Nu se temea de confruntare și nici nu se temea de a-și face dușmani. Nu este surprinzător faptul că cei ce făceau obiectul atacului său, liderii religioși, au început să i se opună cu înverșunare (v.54).
Doamne, fă ca ochii mei să privească numai lucrurile care luminează interiorul. Umple-mă astăzi cu Duhul tău Sfânt. Fie ca inima mea să fie plină de generozitate, dreptate și dragostea lui Dumnezeu.
bebe_cioc.
[1] Raniero Cantalamessa, The Mystery of Easter, (The Liturgical Press, 1994) p.105.
Lasă un răspuns