de genul

O fetiță pe nume Liz, suferea de o boală rară și gravă. Singura ei șansă de recuperare părea să fie o transfuzie de sânge de la fratele ei de cinci ani, care supraviețuise în mod miraculos aceleiași boli și dezvoltase anticorpii necesari. Medicul a explicat situația și l-a întrebat pe băiețel dacă ar fi dispus să-i dea sângele surorii sale. A ezitat doar o clipă înainte de a respira adânc și de a spune: „Da, o voi face dacă o va salva”.

Pe măsură ce transfuzia progresa, el s-a întins în pat lângă sora lui și a zâmbit, așa cum au făcut-o toți, văzând culoarea revenindu-i în obraji. Apoi fața lui s-a făcut palidă și zâmbetul i s-a stins. Și-a ridicat ochii spre doctor și a întrebat cu o voce tremurândă: „Voi începe să mor imediat?”

Băiețelul îl înțelesese greșit pe doctor, a crezut că va trebui să-i dea sorei sale tot sângele pentru a o salva. Acest băiat și-a iubit sora atât de mult încât a fost dispus să moară în locul ei – ca substituit al ei.

Această poveste (posibil fictivă) este pur și simplu o ilustrare a ceea ce înseamnă substituirea iubitoare. Dumnezeu te iubește. Mesajul uimitor și minunat al Bibliei este că Dumnezeu a venit pe acest pământ în persoana Fiului său, Isus Hristos, și a murit în locul tău. Cuvintele, imaginile, metaforele, imaginile și ilustrațiile (cum ar fi cea a băiatului de cinci ani) ne pot ajuta să înțelegem, dar niciodată nu pot descrie perfect iubirea de nedescris a lui Dumnezeu. Isus a murit pentru a înlătura toate lucrurile rele. El a murit în locul tău și al meu (Marcu 10:45).

Luca 22:63-23:25

Relatarea lui Luca nu se referă doar la înregistrarea faptelor despre moartea lui Isus. De asemenea, el caută să ne arate adevărul uimitor al motivului pentru care Isus a murit. Spre deosebire de acel băiat de cinci ani, Isus și-a dat viața pentru a ne salva pe tine și pe mine. Luca ne ajută să înțelegem acest act de substituție:

1. Ce a îndurat Isus pentru tine?

Isus a fost batjocorit (22:63; 23:11), bătut (22:63), insultat (v.65), acuzat în mod fals (23:10), ridiculizat (v.11) și în cele din urmă răstignit (v.23). Luca o rezumă cu cuvintele îngrozitoare ale lui Pilat „ iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El” (v.25,b).

2. Cine a fost responsabil?

Luca arată clar că toată lumea este responsabilă. Sinodul, preoții cei mai de seamă, învățătorii legii (22:66), întreaga adunare (23: 1)  Irod și Pilat (22:66 – 23:25), și-au jucat rolul. (Moartea lui Isus a făcut ca Irod și Pilat să devină prieteni – (v.12) – înainte ei se dușmăneau. Împărtășirea unui dușman comun poate avea ca rezultat împrietenirea celor ce se urăsc.) Luca spune că mai marele preoților, conducătorii și oamenii (v.13), toți erau de aceeași părere: „ Ei au strigat cu toţii într-un glas” (v.18). Nu putem da vina doar pe evrei sau pe romani sau pe oricine altcineva. În cele din urmă, toți suntem responsabili.

3. Cine a murit în locul tău?

Acesta nu era un „terț” inocent pe care Dumnezeu l-a pedepsit în locul nostru. Mai degrabă, Dumnezeu însuși a venit în persoana fiului său Isus pentru a muri pentru tine și pentru mine. Dumnezeu făcea ceea ce era complet neașteptat. Evreii sperau la un mesia și salvator, dar nimeni nu și-a imaginat că acesta va fi Dumnezeu însuși. Biserica Noului Testament, plină de Duhul Sfânt, a ajuns să-și dea seama exact cine este Isus. Vedem unicitatea lui Isus în titlurile pe care le-a folosit despre sine.El este Fiul Omului. Fiul Omului care va fi așezat la dreapta puternicului Dumnezeu (22:69) este clar folosit aici de Isus ca titlu mesianic. El este Hristos Regele (23: 2) – „regele evreilor” (v.3) – mult așteptatul Mesia.

Cel mai remarcabil dintre toate, el este Fiul lui Dumnezeu: Când au întrebat: „Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu?” [Isus] a răspuns: „ „Așa cum o spuneţi; da, sunt.” (22:70). Se pare că Isus folosea de fapt, aici, numele lui Dumnezeu  („EU SUNT”) – o afirmație directă că Isus este Dumnezeu – poate fi motivul pentru care bătrânii erau atât de mâniați de răspunsul său (v.71).

4. Ce este substituirea?

Inocentul moare în locul vinovatului. Isus este nevinovat; noi suntem vinovați. Chiar și Pilat, care l-a condamnat la moarte, a spus: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” (23: 4). Din nou el repetă: Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi.” (vv.14-15). Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”(v.22). Luca arată clar că Isus a murit tocmai pentru că era fiul nevinovat al lui Dumnezeu (22: 70–71). Pe de altă parte, Baraba, ca și noi, era vinovat. În cazul său, Baraba a fost vinovat de insurecție și crimă (23: 19,25). Luca sugerează înlocuirea: Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” ( V.18). Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.” (v.25).

Doamne Isuse Hristoase, cum pot să-ți mulțumesc vreodată că tu, Fiul lui Dumnezeu, ai murit în locul meu – nevinovatul în numele celor vinovați.