Trăim într-o vreme în care relațiile sunt adesea trecătoare, superficiale și motivate de interesul personal; cu toate acestea, Dumnezeu restaurează relațiile bazate pe legământ – relații care nu sunt înrădăcinate doar în emoții, ci în alegeri deliberate.
Cuvântul spune: „Prietenul iubește oricând” (Proverbe 17:17) și „dacă unul cade, celălalt îl ridică” (Eclesiastul 4:9-10). Acest lucru dezvăluie faptul că un legământ este definit prin prezență, credincioșie și responsabilitate reciprocă.
Un legământ nu spune: „Suntem prieteni atâta timp cât mă faci să mă simt bine”; dimpotrivă, el spune: „Rămânem prieteni pentru că am ales să te iubesc”. Tocmai acest lucru favorizează relații profunde, stabile și autentice.
Fără un legământ, nu există profunzime, nici stabilitate și nici un sentiment real de a fi un trup. Deși astăzi putem fi înconjurați de diverse legături, rămânem, totuși, însetați după relații care să dăinuiască cu adevărat. Faptele Apostolilor 2:42 nu descrie un eveniment… ci un mod de viață.
Biserica primară nu trăia doar în templu, ci din casă în casă. Nu doar întruniri organizate, ci relații autentice. Nu doar ascultare, ci împărtășirea vieții împreună.
Cu tot respectul pentru templele pe care le-am construit — Cuvântul ne amintește că Biserica este alcătuită și din mese, cămine și părtășie.
Locuri în care:
* se frânge pâinea * se deschid inimile * vulnerabilitatea duce la vindecare * există plâns, rugăciune și creștere împreună
Pentru că noi nu mergem la Biserică… noi SUNTEM Biserica.
Poate că este timpul să ne întoarcem la ceva mai simplu… dar mult mai puternic: prezența lui Dumnezeu trăită împreună, în fiecare zi.
Lasă un răspuns