Discernământul spiritual nu constă în a fi captivat de extraordinar, ci în a învăța să privești dincolo de aparențe.
În viața creștină, ne putem lăsa ușor atrași de manifestări vizibile, de rezultate și de impactul pe care o persoană îl are asupra celorlalți. Totuși, Scriptura ne învață că integritatea spirituală se recunoaște, mai presus de toate, în modul în care trăiește o persoană, nu doar în ceea ce reușește să realizeze.
De aceea, trebuie să învățăm să observăm lucrurile în timp – nu doar o singură predică, o profeție sau o manifestare, ci o viață întreagă.
Cum se raportează acea persoană la autoritate? Cum reacționează atunci când este contrazisă? Cum îi tratează pe cei care nu îi pot fi de folos? Știe să se supună, să-și recunoască greșeala și să ceară iertare? Prezența sa îi apropie pe oameni de Hristos sau îi atrage tot mai mult spre propria persoană?
Discernământul caută adevărul dincolo de aparențe.
Căci Dumnezeu nu are nevoie de oameni care știu doar să facă lucruri pentru El, ci de oameni care seamănă cu Fiul Său.
Diavolul poate imita darurile, dar nu poate reproduce rodul. Diavolul știe imita ceea ce este spiritual. El știe cum să imite ceea ce face Dumnezeu, pentru a semăna confuzie. Dar e un lucru pe care nu îl poate face: să-l genereze pe Hristos într-o persoană.
Nu te lăsa atras și impresionat de dar, nu uita să observi fructul. Doar fructul îți poate dezvălui natura copacului.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.(Galateni 5:22)
Lasă un răspuns